O femeie mananca un mar

… „ Femeia a inceput sa manance marul. Mari actrite ale lumii, unde sunteti, s-o vedeti pe aceasta taranca, pe acesta femeie din Tara Motilor, mancand un mar? Manca? Manca! Dar in acelasi timp parea ca se roaga, ca spune o poezie, ca sta de vorba cu Dumnezeu.

Intai a luat marul si l-a privit cateva clipe printre pleoapele pe jumatate inchise. Era respect, admiratie si bucurie, putin trista, putin amara, in fata acelui lucru rar pe care il avea in mana. Pe urma a inceput sa taie marul cu briceagul. Nimic n-ar putea pare mai din obisnuitul vietii. Dar ea facea impresia ca oficiaza un cult, ca se impartaseste dintr-un mister. Cand taia bucata de mar cu gesturi domoale, prevenitoare parca, si o ducea apoi spre gura, buzele-i pareau ca murmura o rugaciune.

Mi-am adus aminte de Biblie, de rugaciunile rostite de cele dintai semintii, ori de cate ori se impartaseau din elementele vitale ale firii.

In gesturile acestei femei din Muntii Apuseni, urmasa a dacilor si a agatarsilor, ca si in gesturile celor dintai oameni, era aceeasi bucurie simpla si limpede, de a vedea lumina soarelui, de a gusta aceasta dulceata a vietii, de a simti esentele pamantului concentrate in sfera primordiala a unui mar.”

Geo Bogza ( 1908-1993) „ Tara de piatra” – I. Urmasii lui Horia – O femeie mananca un mar