Din “Introducere la dor”

(Creatie si frumos in rostirea româneascã de Constantin Noica)

Prin formatia sa „dor” are in el ceva de prototip: este o alcatuire nealcatuita, un intreg fara parti, ca multe alte cuvinte românesti cu inteles adanc si specific. Reprezinta o contopire, si nu o compunere. S-a contopit in el durearea, de unde-si vine cuvantul, cu placerea, crescuta din durere nu pricepi bine cum…

Cum faci sa-ti alini dorul? Iti amintesti ca ai pastrat intr-o cutie de tabla, sus pe raft, niste cafea adusa din tara de mai bine de doi ani si ca ai voie sa bei din ea numai la sarbatori, de Pasti, de Craciun sau de ziua României. Nu te intereseaza daca e expirata, atata timp cat isi pastreaza ceva din aroma de acasa si te trimite in bucataria unde, inca faceai cafea la ibric. Si daca tot e sarbatoare, stii ca poti folosi un strat din crema de galbenele, care iar iti alina dorul… Parca mai am si ceva Gerovital? Dar iti spui ca prea te rasfeti si ca ar trebui sa mai pastrezi ceva din dor, de dor caci nu stii cand te mai doare …

„Noi nu spunem placere de durere, cu atat mai putin cautare de negasire, spunem dor, care e insa si cautare si negasire, cum este si placere si durere.”

Si apoi spui ca azi este despre mine si macar astazi sa recit Misterele de Durere in limba, care te doare, ca n-o folosesti si doar in graiul, in care iti permiti sa te doara.

„ Si atunci, stai in fata cuvintelor, cum stai in fata dorului, sa te intrebi: este buna nedeterminarea aceasta? S-o sporim? Sau sa-i risipim magia? – S-o risipim fara grija: magia ei nu se curma…”

Medieval Castle

20181009_052053

“…il vazusem stand intr-o singuratate nebuna pe stanca pe care e inaltat si-mi fluturase prin minte ce incantare ar fi fost sa stapanesc o asemenea fortareata si s-o prefac intr-un camin. Ce basm ar fi insemnat sa chem la viata un mic castel medieval,o adevarata poveste de zane.”
Regina Maria a Romaniei

Turnul rotund

20181009_043947

Sala Castelanilor

IMG-20200217-WA0005

Sufrageria

IMG-20200217-WA0003

Salonul de muzica si biblioteca

20181009_043637

Curtea interioara

20181009_043744

Inheritance

100_7208

“Nu căutăm noi totul, fiindcă am pierdut ceva? O singură fiinţă ne-ar fi putut salva din drumul spre nimic. Am pierdut, atâţia din noi, individualul, existenţa, că singurătăţile noastre cresc fără rădăcini, asemenea florilor de mare abandonate valurilor…”
Emil Cioran, Cartea amăgirilor