Windows

Set wide the window. Let me drink the day. 

Edith Wharton

Februarie

Breaking through

Endurance

Still strong. This little plant stands green and strong against all adversities. So I hope that we, humans can do the same. My thoughts and prayers are with those who lost someone dear and cannot be close to say farewell. Also with whole families from villages who left behind their livestock because each member is hospitalized due to pandemic.

Expectations

“I must be taken as I have been made. The success is not mine, the failure is not mine, but the two together make me.”

Charles Dickens, Great Expectations

Ianuarie

Blessings

” May the God of hope fill you with all joy and peace in believing, so by the power of Holy Spirit you may abound in hope”.

Romans 15.13

Learning

“A child can teach an adult three things… To be happy for no reason. To always be busy with something. And to know how to demand with all his might that which he desires. “

Paulo Coelho

Amurg de iarna

Winter Dusk – by George Bacovia

Sombre and metallic, dusk in winter,
The white plain – vast and round –
A raven comes rowing from the background,
Cutting the skyline at the diameter.

Occasional trees like crystal in their snow.
Longings for disappearance sip at me,
While the same raven goes back silently,
Cutting the skyline at the diameter.

Translation from : http://www.aboutromania.com/bacovia20.html

Amurg de iarna, sumbru, de metal,
Campia alba – un imens rotund –
Vaslind, un corb incet vine din fund,
Taind orizontul, diametral.

Copacii rari si ninsi par de cristal.
Chemari de disparitie ma sorb,
Pe cand, tacut, se-ntoarce-acelasi corb,
Taind orizontul, diametral.

Din “Introducere la dor”

(Creatie si frumos in rostirea româneascã de Constantin Noica)

“Prin formatia sa „dor” are in el ceva de prototip: este o alcatuire nealcatuita, un intreg fara parti, ca multe alte cuvinte românesti cu inteles adanc si specific. Reprezinta o contopire, si nu o compunere. S-a contopit in el durearea, de unde-si vine cuvantul, cu placerea, crescuta din durere nu pricepi bine cum…“

Cum faci sa-ti alini dorul? Iti amintesti ca ai pastrat intr-o cutie de tabla, sus pe raft, niste cafea adusa din tara de mai bine de doi ani si ca ai voie sa bei din ea numai la sarbatori, de Pasti, de Craciun sau de ziua României. Nu te intereseaza daca e expirata, atata timp cat isi pastreaza ceva din aroma de acasa si te trimite in bucataria unde, inca faceai cafea la ibric. Si daca tot e sarbatoare, stii ca poti folosi un strat din crema de galbenele, care iar iti alina dorul… Parca mai am si ceva Gerovital? Dar iti spui ca prea te rasfeti si ca ar trebui sa mai pastrezi ceva din dor, de dor caci nu stii cand te mai doare …

„Noi nu spunem placere de durere, cu atat mai putin cautare de negasire, spunem dor, care e insa si cautare si negasire, cum este si placere si durere.”

Si apoi spui ca azi este despre mine si macar astazi sa recit Misterele de Durere in limba, care te doare, ca n-o folosesti si doar in graiul, in care iti permiti sa te doara.

„ Si atunci, stai in fata cuvintelor, cum stai in fata dorului, sa te intrebi: este buna nedeterminarea aceasta? S-o sporim? Sau sa-i risipim magia? – S-o risipim fara grija: magia ei nu se curma…”