Drumuri

Transilvania, Romania, 2008

“Daca nu sunteti vanatori si pescari puneti mana pe toiag si colindati mostenirea aceasta fara pereche. Nicaieri in lume nu sunt locuri mai frumoase, n-am spus ca avem cele mai alese frumuseti din lume, ci ca si aici sunt privelisti tot asa de frumoase ca cele mai laudate de aiurea. Cel care vede Delta intelege singuratatile Africii. Cel care suie in Calimani ori Retezatu, ori Ceahlau a trecut in zona fara de prihana a altei lumi.
Cei care sunteti vanatori sau pescari n-aveti nevoie de indemnul meu ca sa iesiti in mijlocul naturii. Dupa ani de rataciri si practica, vad ca imi mai raman totusi destule, necunoscute, si va indemn pe cei de la campie sa va suiti la munte, sa ascultati cerbul la inceputul toamnei, iar pe tovarasii vanatori din munte ii sfatuiesc sa incerce farmecul unei zile cu luntrea in singuratatile pruteturilor ori dunaritelor.”

Mihail Sadoveanu

Ziua Culturii Nationale

Trecut-au anii…

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec

Mihai Eminescu

Years have trailed past…

Years have trailed past like clouds over a country,
And they’ll never return, for they’re gone forever,
And I no longer enjoy such light endeavour
As the magic of folk songs or the land of faery

Which as a child filled me with wonder,
Not quite understood yet meaning so much to me,
And now these shadows try to recapture me
In this hour of mystery, this twilight hour.

These trembling fingers touch the strings in vain
To find the right notes from the fading memory
Of youth, so that my soul can vibrate again.

Everything’s disappeared from the horizon of that distant plain
And you can no longer hear the voice of past harmony.
Behind me time gathers . . . and I darken!

Mihai Eminescu