The childhood

100_7189

„I don’t pretend to know what other people are like, but for myself, I seem to feel my heart throbs with joy even to this day when I remember my birth-place, my home at Humulesti, … the place on top of the stove where I used to hide when we, children, played hide-and-seek, as well as other games and delights full of childlike fun and charm. Lord, what good times those were, for parents and brothers and sisters were hale and hearty, … the sons and daughters of our neighbours were for ever playing with us, and everything was exactly as I like the best, without a shadow of ill-humour as if the whole world were mine! I myself was happy as the day was long…
Mother … would say to me sometimes with a smile as the sun peeped from behind de clouds after prolonged rain: „Go outside, you fair-haired child, and laugh at the sun, maybe the weather will change.” And the weather did change at my smile…”

 
Ion Creanga – Momories of My Boyhood, Stories and Tales – translated by Ana Cartianu and R.C. Johnson

Today Ion Creanga’s house is a museum, few pictures can be found here

“Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa parinteascã din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!

Și eu eram vesel ca vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa.

Și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: „Ieși, copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea“ și vremea se îndrepta după râsul meu…”